III. Afectivitatea

Omul nu se raporteaza indiferent la realitate, dimpotriva, obiectele, fenomenele, evenimentele care actioneaza asupra lui au un ecou, o rezontanta in constiinta sa, trezesc la viata anumite trebuinte, corespund sau nu nevoilor lui, ii satisfac sau nu interesele, aspiratiile, idealurile. Intre stimulii interni(pe care i-am reunit sub denumirea de motivatie) si realitatea inconjuratoare au loc confruntari si ciocniri ale caror efecte sunt tocmai procesele afective. In timp ce aprobarea sau satisfacerea cerintelor interne genereaza placere, entuziasm, bucurie, contrazicerea sau nesatisfacerea lor duce la neplacere, nemultumire, indignare, tristete,etc.

Procese afective:

Omul reactioneaza cu intreaga lui fiinta, afectivitatea este o vibratie, concomitent organica, psihica si comportamentala, ea este tensiunea intregului organism cu efecte de atractie si respingere, cautare si evitare.

Subiectul se subordoneaza relatiei, intr-un fel siesi, pentru ca el este cel care introduce o anumita valoare sau semnificatie emotionala in obiectul reflectat

Conteaza organizarea motivationala a indivizilor, raportul obiectului, cu gradul lor de satisfacere.

Clasificarea trairilor afective:

A. Procese afective primare

• tonul afectiv al proceselor cognitive
• trairile afective de provenienta organica
• afectele   

B. Procesele afective complexe

• emotiile curente
• emotiile superioare
• dispozitiile afective

C. Procese afective superioare

• sentimentele
• pasiunile

Proprietati (capacitatile sau disponibilitatile pe care le poseda):

-        a se exterioriza: se realizeaza prin intermediul unor semne exterioare  a se converti unele in altele (din pozitive in negative si invers);

-        a se pastra chiar si in lipsa stimulului care le-a generat.

Rol:

-        dezorganizeaza conduita atunci cand sunt foarte intense sau in momentul confruntarii cu situatii noi, neobisnuite insa daca au o intensitate normala, o organizeaza, functia esentiala a proceselor afective fiind aceea de a pune organismul in acord cu situatia/de a-l adapta/regla;

-        sustine energetic activitatea;

-        protejeaza si conditioneaza actiunea;

-        contribuie la cunoasterea interpersonala si la mentinerea societatii.

Explicatie: din suportul de curs
Discutie colectiva: s-ar putea pune intrebari precum:

                 Ce importanta ar putea avea afectivitatea in viata de zi cu zi?
                 Cum sunt trairile afective? (ex: intense, durabile, stabile, dominante,etc). In ce situatii pot lua aceste forme?
                 Va puteti imagina viata fara afectivitate?
                 Ce ii poate determina pe oameni sa isi ascunda sentimentele fata de ceilalti?
                 Exista o legatura intre afectivitate si motivatie? Se pot influenta reciproc?
               

Ca metoda de evaluare: Elaborarea unui proiect acasa care ar putea fi punctat in acest mod:

1. Prezentarea pe scurt a afectivitatii (2p)
2. Autoobservarea comortamentului in diferite situatii si analizarea trairilor  afective. Daca sunt adecvate situatiei, ce ar fi putut fi schimbat, parerea personala asupra acestora. (3p)
3. Realizati o microcercetare legata de expresiile faciale la scoala.(ipotetic sau practic, la alegere, bazat pe exercitiile realizate in prima lectie) (3p)
4. Creativitatea  1p
5. 1p din oficiu

II. Motivatia

Este de ajuns, ne putem întreba, ca scopul unei activităţi să fie clar, corect şi riguros formulat pentru ca activitatea respectivă să conducă la eficienţă? Este suficient ca omul să dispună de o bună percepţie şi memorie, de o gândire flexibilă şi de o imaginaţie bogată pentru a fi şi performant? Fără îndoială că nu.Atâta vreme cât nu este împins,determinat,stimulat pentru a face ceva sau a învăţa,a munci, a crea nu va obţine performanţele dorite. O nouă serie de întrebări apare: de ce reacţionează oamenii? De ce unul şi acelaşi om reacţionează diferit în moment diferite? Răspunsul este limpede: deoarece intră în funcţiune o nouă categorie de mecanisme psihice cu rol de stimulare şi activare, de sensibilizare selectivă şi imbold,încadrate în categoria generală de motivaţii.

Definire:

           Motivatia este ansamblul stărilor de necesitate ale organismului,care orientează şi dirijează comportamentul în direcţia satisfacerii lor.

Funcţii:

Funcţia de activare internă difuză şi de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic;

Funcţia de declanşare a acţiunilor efectiv;

Funcţia de direcţionare ;

Funcţia de susţinere şi energizare.

Structuri motivaţionale:

Cele mai cunoscute structuri sunt:

a. trebuinţele: structuri motivationale bazale si fundamentale ale personalitatii, fortele ei motrice cele mai puternice reflectand, cel mai pregnant, echilibrul biopsihosocial al omului in conditiile solicitarilor mediului extern. (figura 1.)

b.motivele: reactualizări si transpuneri în plan subiectiv ale stărilor de necesitate

c.interesele: orientari selective, relativ stabile si active spre anumite domenii de activitate

d.convingerile: idei adanc implantate in structura personalitatii, puternic traite afectiv, care imping, impulsioneaza spre actiune.

e. idealurile: proiectii ale individului in sisteme de imagini si idei care ii ghideaza intreaga existenta

f.conceptia despre lume si viata: formatiune motivationala cognitiv-valorica de maxima generalitate, ce cuprinde ansamblul parerilor, ideilor, teoriilor despre om,natura,societate.

Tipuri de motivatie:

Motivatia pozitiva si motivatia negativa

Motivatia intrinseca si motivatia extrinseca

Motivatia cognitiva si motivatia afectiva

Motivatie si performanta. Optimumul motivational.

De optimumul motivational se poate vorbi in doua situatii:

1. cand dificultatea sarcinii este perceputa(apreciata) corect de catre subiect

2. cand dificultatea sarcinii este perceputa(apreciata) incorect de catre subiect.

Nivel de aspiratie = stimulul motivational care impinge spre realizarea unor progrese si autodepasiri evidente

Figura 1.

Explicatie: din suportul de curs
Discutie colectiva: Intrebari legate de motivatie, neclaritati, precum:

    De ce este nevoie de motivatie?
    De ce trebuie satisfacuta nevoia de siguranta pentru a putea satisface                urmatoarele nevoi din piramida lui Maslow?
    De ce in cazul geniilor nevoia de autorealizare intrece nevoile fiziologice?
    Care este mai utila, motivaria intrinseca sau cea extrinseca?
    Pedeapsa sau recompensa? pro si contra
    Ce se poate intampla cand o persoana supraevalueaza greutatea unei sarcini? Dar cand o subevalueaza?
    Care este diferenta dintre "interese" si "idealuri"?
    Cum ar arata lumea daca nu ar exista motivatie?


Ca metoda de evaluare:
Elaborarea unui proiect acasa. Acesta s-ar putea realiza dupa schema:

1. Prezentarea pe scurt a motivatiei (2p)
2. Sunteti de acord cu Piramida trebuintelor realizata de Maslow? Daca nu, ce ati
schimba la ea? (3p)
3. Este motivatia cea mai importanta in procesul invatarii? (3p)
4. Pentru creatitate - 1p
5. 1p din oficiu.
             

I. Stimularea si energizarea comportamentului: Motivatia si afectivitate

I.Prezentare generala - Stimularea si energizarea comportamentului: Motivatia si afectivitate

Procesele informational operantionale sunt necesare pentru buna desfasurare a activitatii, dar nu suficiente. O persoana poate dispune de o perceptie buna, de o gandire dezvoltata, de capacitati mnezice si transformative cu un inalt nivel functional si totusi sa fie insuficienta, sau sa nu obtina performante in actiunile intreprinse. Si aceasta deoarece nu se afla intr-o stare de receptivitate optima sau chiar crescuta in momentele receptionarii, stocarii, prelucrarii informatiilor, mai mult decat atat, pentru ca nu este impinsa, stimulata, mobilizata pentru a desfasura activitatile respective. De asemenea, ea se poate descurca in situatii obisnuite, dar nu si in cele noi, neasteptate, perturbatorii. In aceste cazuri din urma se impune cu stringenta reactivarea, restructurarea si redistribuirea energetica a organismului, tensionarea sau detensionarea acestuia. Asadar, pentru ca activitarea sa fie eficienta, omul trebuie sa faca apel la o serie de mecanisme psihice cu rol de stimulare si activare, de sensibilizare selectiva si imbold, pe de o parte, de energizare si sustinere, pe de alta parte. Exista deci un sistem activator care are efecte de intensificare a activitatii. Acesta este constituit din motivatie si afectivitate.

MOTIVATIA

Motivatia, ca mecanism psihic reglator, sta la baza comportamentului uman. Ea raspunde la intrebari fundamentale in intelegerea psihologiei umane, si anume intrebarii „De ce?”. Afland care este motivatia cuiva, care sunt nevoile sale psihologice dominante putem intelege de ce a actionat intr-un anumit mod, ce a urmarit prin actiunea sa si daca o va repeta sau nu. Asadar cunoasterea motivelor unei persoane este un element esential in predictia comportamentului sau viitor.

Motivatia reprezinta ansamblul starilor de necesitate ale organismului care organizeaza si dirijeaza comportamentul pe directia satisfacerii lor.

AFECTIVITATEA

Omul nu se raporteaza indiferent la realitate, dimpotriva, obiectele, fenomenele, evenimentele care actioneaza asupra lui au un ecou, o rezontanta in constiinta sa, trezesc la viata anumite trebuinte, corespund sau nu nevoilor lui, ii satisfac sau nu interesele, aspiratiile, idealurile. Intre stimulii interni(pe care i-am reunit sub denumirea de motivatie) si realitatea inconjuratoare au loc confruntari si ciocniri ale caror efecte sunt tocmai procesele afective. In timp ce aprobarea sau satisfacerea ceintelor interne genereaza placere, entuziasm, bucurie, contrazicerea sau nesatisfacerea lor duce la neplacere, nemultumire, indignare, tristete,etc.

Procesele afective sau starile emotionale ne coloreaza viata: suntem gri de invidie, rosii de furie sau suntem albastrii din cauza tristetii. Starile afective pozitive, precum dragostea si dorinta, sunt cele care aduc placerea vietii, pe cand cele negative, precum frica, depresia si furia, pot face in asa fel incat viata noastra sa fie un chin.

 Procesele afective sunt stari sau trairi subiective care reflecta relatiile omului cu lumea inconjuratoare si masura in care necesitatile lui interne sunt sau nu satisfacute. Ansamblul proceselor afective (emotiile, dispozitiile, sentimentele, pasiunile) sunt reunite sub numele de afectivitate.

Bibliografie:

Anitei, M.(2010). Fundamentele Psihologiei. Bucuresti: Editura Universitara.

Zlate, M.(2006). Fundamentele Psihologiei. Bucuresti: Editura Universitara.

Zlate M., Cretu T., Mitrofan N. si Anitei M. (2005). Manual de psihologie pentru clasa a X-a. Bucuresti: Editura Aramis.


Obiective

•       Recunoasterea celor doua procese
•       Definirea procesului motivatie
•       Definirea procesului afectivitate

    Metode


Povestire din suportul de curs - 20 minute

Studiu de caz - 15 minute
Acesta metoda se va folosi in cazul "motivatiei" pentru a facilita definirea acestui proces:


Britanicul Lewis Gordon Pugh se pregateste intens pentru marea lui aventura, aceea de a inota la Polul Nord, scrie "Daily Mail". Lewis, de 37 ani, mai are doar cinci zile pana la incercarea lui de a stabili un nou record in materie. Pe 15, luna aceasta, temerarul englez va inota pe o distanta de un kilometru, la o temperatura de minus 1, 8 grade Celsius. Costumatia lui va fi una obisnuita pentru o competitie de inot: un slip, o casca de cauciuc si o pereche de ochelari. Lewis, supranumit "Ursul Polar", detine recordul la inot in Antarctica, cand a "taiat" apa la o temperatura de zero grade Celsius. "Vreau sa atrag atentia asupra schimbarilor climatice care au loc in prezent. Nimic nu mai e ca altadata, cand nici macar nu te puteai gandi sa inoti la Polul Nord", a spus Lewis.


Demonstratia cu ajutorul imaginilor - 15 minute
Acesta metoda este folosita in cazul "Afectivitatii" pentru a identifica cu usurinta emotiile si pentru a facilita definirea procesului:

                                                           frica observata la nivelul gurii

                                                                 frica bservata la nivelul ochilor

                                                                        surprindere

Modelele Empiriocentric si Tehnocentric

MODELUL EMPIRIOCENTRIC deoarece:

-  pune accentul pe procesul de cunoastere, iar elevii sunt pusi in situatia de a descoperi, ceea ce va facilita 

retinerea informatiei;

- este un mod interactiv de invatare.

MODELUL TEHNOCENTRIC, intr-o masura mai mica datorita faptului ca:

- se bazeaza pe o programare a procesului invatarii (care ar putea fi folosita in proiectul nostru ca un ghid 

de catre profesor pentru a-i ajuta pe elevi sa descopere singuri anumite aspecte);

- pune accentul pe eficienta.

Paradigme. Motive.

Am ales paradigma interpretativ-simbolica in primul rand pentru ca pune accentul pe particularitatile grupului. Acest lucru ne ajuta sa ne dezvoltam abilitatile de grup, ca un colectiv, ceea ce duce la imbunatatirea muncii in echipa. In al doilea, aceasta se axeaza pe dezvoltarea de competente si pe calitatea acestora si pot ajuta tinerii sa se descurce mai bine in societate si sa se plieze cu usurinta pe cerintele viitoare.

De asemenea, a doua paradigma aleasa este cea tehnologica. Desi este in contradictie cu cea interpretativ-simbolica consideram ca este de folos sa punem accentul intr-o oarecare masura si pe rezultate, deoarece acestea ii pot ajuta pe elevi in actiunile viitoare, de exemplu pentru a ajunge la facultatea dorita. Mai mult decat atat si continutul este foarte util pentru ca acesta poate fi considerat fundatia pe care se pot dezvolta ulterior competentele.